REGIMUL NAȚIONAL COMUNIST AL LUI NICOLAE CEAUȘESCU ȘI RĂZBOIUL RECE

Abstract

La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, lumea devine bipolară din punct de vedere politic, constituindu-se două alianțe politco-militare. În ceea ce privește repoziționarea României, în raport cu taberele implicate în cel de-al doilea război mondial și sacrificiile umane făcute, nu au fost suficiente pentru a salva România de la instaurarea unui regim totalitar. Așadar, în toamna anului 1944, România intră în sfera de influență a URSS-ului prin acordul de procentaj de la Moscova. Comunismul românesc
a cunoscut două etape distincte. Prima etapă începe în anul 1945 și este cunoscută drept perioada comunismului de tip stalinist, în care România condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej era subordonată total URSS-ului. Anul 1965 marchează începutul celei de-a doua etape, și anume a comunismului de tip național, în care Nicolae Ceaușescu a ales sa continue munca lăsată drept moștenire de către Gheorghiu-Dej și să își manifeste în continuare independența față de URSS. Politica independentă promovată de România în raporturile sale cu URSS-ul a început să prindă contur în momentul în care Nicolae Ceaușescu s-a manifestat ca un opozant al Moscovei ori de câte ori a avut ocazia și a devenit chiar un „ghimpe în coasta URSS-ului” prin faptul că a reluat relațiile cu occidentul și prin refuzul său de a interveni militar împreună cu trupele „Pactului de la Varșovia” în Cehoslovacia. Din nefericire pentru români, începând cu anii 70, regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu, a alunecat spre o dictatură personală in care societatea românească era lipsită de drepturi si de libertăți dar si de condiții minime, decente de trai si viață. Toate acestea au dus in 1989 la ieșirea românilor in stradă si la revoluția care a dus la prăbușirea regimului comunist.