Politicile publice privind avortul în România: context istoric și perspective

Abstract

În România, între 1948 și 1989, statul a intervenit puternic în viața privată a cetățenilor, concentrându-
se pe politica demografică. Printre statele din Europa de Est, România s-a distins prin politicile
demografice extrem de rigide, în special din cauza politicii pronataliste agresive impuse de regimul
comunist.
Decretul 770 din 1966 a fost central în această politică, limitând drastic accesul la avorturi și complicând
procedurile de divorț. În loc să promoveze contracepția modernă, statul a adoptat o abordare coercitivă
pentru a crește natalitatea cu orice preț, reflectând o preocupare mai mare pentru succesul economic
al regimului decât pentru drepturile și nevoile femeilor. Politica demografică era aplicată printr-un
sistem represiv care includea implicarea autorităților medicale, juridice și a poliției. Aceste măsuri au
avut efecte devastatoare, forțând femeile să recurgă la avorturi clandestine periculoase, care au dus la
numeroase complicații medicale și decese. În plus, lipsa accesului la metode contraceptive moderne a
îngreunat planificarea familială, punând în pericol sănătatea și bunăstarea femeilor.